Construită între 1785 și 1806 pe locul care astăzi poartă numărul 5 din Piața Victoriei a municipiului Turda, clădirea fostei Primării a fost cunoscută ca „Palatul Orașului”. Este o bijuterie arhitecturală, construită cu cărămizile din fosta colonie romană Castrum, însă astăzi este abandonată într-o profundă stare de degradare. Anul trecut, autoritățile locale au reușit să obțină finanțarea europeană pentru refacerea ei.
Cărămizile romane de la baza palatului
Pe podelele clădirii se mai văd și astăzi cărămizi care poartă inscripția reliefată cu inițialele LVM, adică identificatorul istoric al Legiunii a V-a Macedonica, corpul de armată roman stabilit aici după înfrângerea dacilor. Edificiul a fost proiectat de arhitectul autodidact János Kövesi, care a mai proiectat și clădirea fabricii de bere din Turda și vechiul pod de lemn peste Arieș, astăzi demolat.
Între anii 1812 și 1849 a fost sediul Administrației Turda, apoi a conducerii imperiale, ulterior primind funcțiunea de Judecătorie. Clopotul din turn semnala începutul adunărilor din centrul Pieței și a primit numele de „clopotul judecății”.
Creșterea și descreșterea unui monument
Despre această clădire, Balázs Orbán, scriitor, etnograf, istoric și om politic secui notează următoarele în cartea sa „Torda város és környéke” („Orașul Turda și împrejurimile sale”), apăruta la Budapesta în 1889: „Dintre edificiile cele mai însemnate din piață trebuie mai cu seamă să scot în relief «Palatul Orașului», care este în partea de sus a pieții, în fața fruntariului bisericii celei mari romano-catolice. Aceasta este un edificiu cu etaj, de mari proporții, cu acoperiș terminat în turn, care este important nu atât pentru vechimea sa (fiind clădit între anii 1795-1806), ci mai ales pentru ca este clădit aproape în întregime din material provenit din pietrele care reamintesc puterea Romei (castrul roman Potaissa)”.
„«Casa Orașului» («Palatul Orașului») a fost folosită ca primărie între anii 1812-1849”, mai spune Orbán, care precizează că, „în timpul absolutismului (1849-1867) a fost ocupată de funcționarii județeni, care, după restabilirea constituției în 1867, au fost îndepărtați de acolo. În anul 1889 funcționa în această clădire Tribunalul, iar autoritățile orașului (Primăria) au fost mutate într-o casă mai mică din vecinătate, cumpărată în anul 1861 de la familia Tarsoly.”
Din compararea a două fotografii de epocă (prima din anul 1889, a doua dinaintea anului 1918) se constată că la finele secolului al XIX-lea și la începutul secolului al XX-lea clădirea a fost extinsă la colț, pe latura dinspre actuala str. George Coșbuc.
Judecătorie, penitenciar, capelă. Apoi, ruină
Trecerea timpului a fost însă neiertătoare cu această bijuterie arhitecturală. După desființarea Comitatului Turda-Arieș, în 1925, clădirea fiind utilizată de instanțele judecătorești din Turda. În partea din spate a fostei judecătorii (spre strada Dacia) a funcționat penitenciarul orașului. Construită în interiorul penitenciarului, capela (folosită în comun de Biserica Greco-Catolică și de Biserica Ortodoxă) răspundea necesităților spirituale ale deținuților. A funcționat până la desființarea județului Turda în anul 1950.
„De ani de zile această bijuterie zace în degradare”, spune și primarul municipiului, Cristian Matei, „însă valoarea ei de neprețuit va fi pusă în lumina reflectoarelor printr-un proiect european de restaurare, deja în curs de implementare, pe care l-am scris în 2016 și care a primit finanțare, contractul fiind semnat în anul 2020. Aici va fi înființat un centru de cultură inedit, deschis tuturor turdenilor și turiștilor care ne vor călca pragul”.
